“Singuratatea este o opera de convertire…

…la tine insuti”, asa spunea Emil Cioran.
Am auzit tot timpul in jurul meu oameni care se plangeau de singuratate, cat de greu e, cat de insuportabil poate fi…
Am 32 de ani si tot timpul am fost inconjurata de oameni. Cu toate astea, m-am simtit singura.
Azi, cand nu mai am familie si multi prieteni s-au indepartat, imi simt viata mult mai animata… de catre mine.

Am trait intr-o casa plina cu oameni povestitori si amuzanti, alaturi de bunicii mei mi se parea mai tot timpul ca nu e siguratate. Ei bine, m-am inselat!
Nu e nevoie sa ai multi oameni in jur ca sa nu te simti singur ci e nevoie de… tine.
De 6 luni sunt singura in casa dar, totusi, nu ma simt deloc singura fiind doar eu cu mine.
Mi-a trebuit mult timp sa ma acomodez cu gandul si cu ideea ca n-am familie si ca eu trebuie sa ma bazez exclusiv pe mine!

Ma gandeam zilele trecute de ce nu suntem educati de mici sa traim singuri, sa ne cunoastem pe noi mai intai de alte interactiuni cu alti oameni?
De ce nu suntem pregatiti pentru despartire, fie ea si moarte…
Singuratatea nu inseamna izolare sau egoism dupa parerea mea, ci inseamna descoperire si autocunoastere.

Nu incerc sa ma dau rotunda sau patrata, ci va povestesc din propria experienta, cum m-am trezit eu la 32 ani fara familie si panicata ca sunt singura…
Ei bine, nu sunt singura, sunt eu cu mine, si sincer va spun ca e prima data in aceasta viata cand simt ca e bine si ma bucur de liniste.
Voua va este teama de singurate? Va este greu sa traiti doar voi cu voi?
Kisses!

1 Comments

  1. Singurătatea e un act de voință, o călătorie în propria lume pe coridoarele interioare ale sufletului și prin cămăruțele minții. Uneori se poate transforma în închisoare, alteori în fortăreață dar labirintul îl formăm noi înșine, zidind cărămizile iluziilor. Pereții deznădejdii pictează vise, Speranța urlă pe holuri și abia când urcăm în turla castelului reușim să deschidem ferăstruica libertății.
    În singurătate ne regăsim Libertatea, ne regăsim pe noi, de descoperim și abia apoi suntem pregătiți pentru evadare și o nouă călătorie.
    Cea mai cruntă experiență e singuratatea în cuplu, doi “străini” într-o casă încercând să conviețuiască hrănind speranțe. Acela este testul dureros, avem nevoie să închidem un capitol și să mergem înainte, aruncând bagajul trecutului, debarasându-ne de el.
    Singuri suntem în zbuciumul dorințelor, nevoilor, când obținem liniștea noastră, de a fi împăcați cu noi înșine, atunci nu vom mai fi singuri!
    Câteodată, singuri în cameră, suntem mult mai fericiți cu liniștea noastră, dar e e doar o etapă.
    Niciodată nu poți ști Diana ce surprize îți oferă Universul!
    Poate singuratatea e doar o altă ușă ce se deschide către un alt coridor al unei alte experiențe.

Leave A Reply To Sade Cancel Reply