Mostenirea mea…

Azi, Gogosica al meu a plecat, in aceeasi zi cu fiul lui care a plecat anul trecut.
A plecat intr-un ras, a plecat si mi-a lasat pe langa dorinte si o mostenire genetica…
Am mostenit ochii calzi, nebunia, bucuria pentru lucrurile simple, umorul care m-a salvat de cele mai multe ori.
Doi berbeci, asa cum ne placea sa spunem, doi incapatanati, cu multa energie dar si cu o mare placere pentru socializare!
A ras cu el toata sectia de UPU Sibiu, de la medic la infirmiera, o mare de forfota in jurul patului cu nr 5. Oameni bolnavi, aproape muribunzi si un bunic bolnav tare simpatic care le spunea: “ce colectiv minunat, cat de omenosi sunt doctorii”!
Ne-am giugulit si ne-am iubit la UPU de parca stia ca pleaca…
M-a crescut si el si bunica de la 3 luni, au plantat cele mai bune seminte in mine, mi-au dat tot ce au avut mai bun!
M-au invatat sa fiu OM! sa fiu loiala celor care ma ajuta, sa iert, sa nu am ura, sa fiu sotie buna, sa fiu blanda, iubitoare, sa iubesc copiii, sa nu pun pret pe lucruri materiale, sa fiu eu, sa fiu optimista in orice imprejurare!
Au fost cei mai buni parinti pe care si-ar dori orice copil!
II spuneam tata Ghighi… Ghighi – la 3 ani m-a dus la calarie, cand am vazut calul am spus: ghi-ghi Calul! Din acel moment si pana azi, la 31 ani, am avut un Ghighi! A muncit ca un cal sa isi vada nepotii bine 🙂
O sa imi fie dor de povestile noastre din fiecare dimineata, o sa imi fie dor de florile primite de la el, de trandafirii rosii pe care ii primeam in fiecare duminica cand era bunica…
O sa imi fie dor sa gatesc “slab” cum spunea el, o sa imi fie dor sa ii vad ochii cand ma vede cum povestesc despre atelierele mele cu copii.
Ii multumesc pentru tot ce a sadit in mine, ii multumesc pentru umorul care te scoatea uneori din minti, ii multumesc ca m-a crescut si ca a ales calea fara durere…
O sa fiu bine, promit!
Diana ta!

Spune-ti parerea:

comentarii

5 Comments

  1. Fii mândră și continuă ce ți-a dat el mai bun. Alte cuvinte sunt de prisos. Să fii tare și să nu uiți cât bine ți-a făcut.

  2. Frumoase cuvintele Diana !
    D-ZEU sa-l odihneasca in pace !
    Putere sa treci cu bine peste marea durere !

  3. Frumos omagiu…prin mostenirea din tine acel Om va trai in continuare si sunt sigur ca plecat implinit…Exact acelasi tip de bunic am avut si eu,vesel,omenos si bun si la fel am simtit cand a plecat dupa un atac cerebral tot de pe un pat de spital din Sibiu.Sunt sigur ca acesti Oameni care au avut efecte benefice asupra celor din jurul lor,vor avea misiuni frumoase in Univers pentru ca Dumnezeu o sa aiba grija de ei.Despartire impacata va doresc.

  4. Si mie imi va fi dor de el…

  5. Of, Diana, astfel de oameni nu pleaca ci se daruiesc tuturor de-acolo, dintr-un infinit de Lumina, caci sufletul lor e prea mare sa mai incapa intr-un trup. Dumnezeu sa-l odihneasca!

Leave Your Reply