Fata nomada

Povestea incepe asa, doi tineri rebeli, el un brunet, culturist minion, ea o blonda cu ochii verzi au plecat cu “Amicii muntilor” in Apuseni, cu cortu.
In padure, in cort, in Apuseni, tinerii s-au iubit iar universu’i-a surprins cu un dar, cu un surprinzator dar :))
3 luni dupa aventura din padure, au aflat ca vor fi parinti.
Pentru ca el era pasionat de munti si amazoane, s-au gandit ca daca vor avea fetita ii vor pune nume de zeita, zeita Diana (Zeita vanatorii era adeseori asociată cu animalele sălbatice, pădurile, fiind zeița vânătorii, și cu Luna. Era faimoasă pentru puterea, grația atletică și frumusețea sa. Era fiica lui Jupiter și a Latonei.)
Universu’ aduce copiii, cand vrea el, cand simte magia !
Cand au dat ghioceii de sub zapada, in martie, la jumatatea lunii, intr-o duminica de 23, un bebel vocal scotea sunete pentru prima data pe aceasta planeta.
Diana, eu! Puiut rebel 😀
Nici ca nu puteau sa aleaga un nume mai bun, vocala si “salbatica” greu de stapanit.
Au pus oamenii astia toata rebeliunea in ea.
Un copil hipercreativ, nu au reusit nici la cresa sa il tina :)) sarea gardu’.
Bunicii adormeau inaintea copilului de la atatea povesti citite, peretii casei erau mazgaliti, perdelele cu 30cm mai scurte.
Primul an de scoala, banca vandalizata, visam, visam povesti si desenam, invatatoarea avea perii albi, au rugat parintii sa ma mute la un liceu de Arte.
Clasa a II a la Liceul de arte, inca nu se putea face desen asa ca m-au dat la balet, baletam printre vise, toti erau cu picioarele pe sus, eu ma invarteam in jurul barii :))) asa m-au chinuit doi ani.
Eu balena-rina cu sandvisurile bunicii, mancate in vestiar, cu poantele in spate mergeam trista spre casa.
Doi ani de repetitii la balet, cate 4-5 ore, uram pianul lui Conie, imi suna si azi in creier!
Desenam si pictam in draci, nu avea bunica atata hartie cate idei aveam.
In a IV a am dat examen la desen, am intrat, aici am intalnit-o pe ANGELA DELMONDO in 1992, o pictorita care m-a indrumat spre pictura abstracta, ea a vazut in mine un artist, mi-a pus pensula in mana si m-a lasat sa fiu eu.
Pictam extrem de colorat, nu o sa uit nicioata mirosul uleiului de in din atelier, mainile murdare de culaore, pictam langa o soba verde. In pauze fugeam si ne cumparam pufuleti.
Delmondo a murit, a murit saraca si asta m-a mahnit cumplit.
Artistii sunt bogati in interior!
Nu mi-a placut scoala, mi s-a parut inutila matematica, uram matematica, imi placea sa stau in atelier sa pictez langa geam, acolo unde batea soarele pe mainile mele.
Nu o sa uit niciodata natura moarta, drapajul bordo si fructul din pachetelul unui coleg.
De langa sala de studiu se auzea pianul, colegii de langa clasa noastra ne acompaniau, era o placere sa te scufunzi in vise!
Viata din Liceul de Arte era de libertate, m-am incadrat perfect! Copilul rebel si visator isi gasise un drum…
In clasa a V a am descoperit formatia Metallica, eram innebunita sa-i ascult in casti!
In clasa a VI a am dat-o pe the Prodigy, mi-am pus ac de siguranta in spranceana :))) (il purtam doar dupa scoala, in drumul spre casa:)))
De aici a inceput rebeliunea…
Imi taiam hainele, le pictam, imi vopseam parul cu carioci, am lipit in doua ore toata casa cu postere :))
Bunicii m-au sustinut, au stiut ca este doar o perioada 😀
Am plecat pe munti cu colegii, am vazut toate manastirile si unde era de plecat, eram prima 😀
Am avut o perioada lunga de umblat cu punkerii :))) o gasca de copii frumosi si rebeli!
M-am “potolit” pe la 22 ani, asa am crezut :)))
Tot timpul m-am simtit bine in natura, langa oameni cu spirit liber, langa oameni deschisi la minte, ca deh’ nu eram din familie regala :)))
Hippioata pana in maduva oaselor, nomada si artista.
S-am incalecat pe-o sa, s-am spus povestea asa; S-am incalecat pe-o roata, S-am spus-o toata!
Chemarea radacinilor!
Diana, nu zeita, da’ nomada!

Spune-ti parerea:

comentarii

Leave Your Reply